Mulți dintre voi ne-ați cerut un ghid complet și original care să enumere tehnicile de scriere rezultate din experiența unui scriitor de lucrari de licenta si disertatie cu 5 ani de experiență. Veți găsi în acest ghid tehnici originale, pe care nu le veți găsi în altă parte și care rezultă din experiența unui scriitor experimentat în scrierea și validarea licentelor si disertațiilor de finalizare a studiilor.

Permiteți-mi să va arat faimosul citat al lui Abraham Lincoln pentru a introduce acest ghid: „  Dă-mi șase ore să dobor un copac și voi petrece primele patru ore ascutind toporul  ”  . Din când în când, am experimentat virtutea acestui citat în „profesia” mea de editor. Nu este simplul lux oferit studenților să le acorde luni și ani de pregătire pentru a face față testului elaborării lucrarilor respective. De acum înainte, cred că este mult mai ușor să convingi un scriitor profesionist în comparație cu un student de interesul unei astfel de pregătiri, atât pentru că profesionistul a avut deja mai multe experiențe despre el.

În această perspectivă, sunt convins că editorul va aprecia foarte mult acest ghid care ar trebui să-l ajute la o astfel de pregătire. Concret, este în esență un schimb de experiențe și cunoștințe despre această profesie care m-a fascinat întotdeauna. Astfel, întrucât este o valorificare a cunoștințelor asupra scrierii profesionale a lucrarii de finalizare a studiului, acest ghid este, de asemenea, chemat să evolueze, iar cititorul însuși ar trebui să fie actorul acestui ajutor dinamic: depinde de dvs. să adaptați acest ghid în funcție de contextul în care lucrați. În orice caz, obiectivul principal al acestui manual nu este doar „să ajute” studentul să-și optimizeze opera, ci și să-l încurajeze să găsească ulterior modalități de îmbunătățire a cunoștințelor sale.

Citind pentru prima dată oferta de postare pentru recrutarea editorilor responsabili cu scrierea de lucrări științifice, motivația poate „fi în plină desfășurare”, crezându-se că face față acestei provocări. Acest lucru nu este deloc „greșit”. Cu toate acestea, foarte multe eșecuri pot fi recoltate după aceea și am fost (și continuu să fiu) chemat în repetate rânduri să „repar bucățile” redactate de alți redactori nefericiți care „și-au rupt gatul” în primele lor experiențe cu această profesie. Una dintre primele cauze ale acestui eșec este, fără îndoială, neînțelegerea, înțelegerea vagă a rațiunii de a fi a lucrarii.

Desigur, orice scriitor al unei licente sau disertații știe foarte bine că nu este chemat să scrie un text din genul literar (un roman, un eseu etc.). Cu toate acestea, „vasele sparte” din când în când dezvăluie contrariul: un cititor informat va fi rapid atras de marele gol în esența documentului scris. Cu toate acestea, tocmai pentru a evita acest lucru, scriitorul recrutat ar trebui să aibă cel puțin experiența de a-și scrie propriile memorii. Este un fapt, dar nu este iremediabil dacă cineva este hotărât să mediteze un moment asupra a ceea ce este cu adevărat o amintire.

De fapt, nu este doar scris, întrucât este o sarcină care vizează să producă ceva aproape exclusiv subiectiv, arbitrar, care emană doar din interiorul autorului. Uneori chiar m-am simțit foarte bine citind scriitori numind autorii operelor științifice „scriitori”. Deci, trebuie să înțelegem că „nu scriem”: „scriem” pentru că trebuie să o facem cu cea mai mare obiectivitate posibilă. Toată subiectivitatea trebuie astfel acoperită de această obiectivitate: impresii, opinii personale, „mi se pare că”, reprezentări proprii, judecăți personale etc. trebuie să fie imperativ subiectul unei justificări științifice.

La fel, atunci când cineva este încă un începător în scrierea unei lucrări științifice, s-ar putea să fie îngrijorat de întrebarea: cum vom „umple” toate aceste pagini? Cu alte cuvinte, „volumul” este în esență cel care ia locul principalului obiectiv al scrierii. De multe ori din acest motiv majoritatea „oalelor sparte” revin cu etichete de genul: „fără sens”, „idei și cuvinte incoerente”, „te duci în cercuri”, „deja spus” etc. Prin urmare, trebuie să ținem cont că nu umplem „aceste pagini” cu propoziții și cuvinte, ci mai degrabă cu idei bine aranjate într-un mod coerent pentru a atinge un obiectiv specific.