Două elemente centrale urmăresc analiza: pe de o parte, răspunsul (răspunsurile) care trebuie asociat cu problema cercetării și, pe de altă parte, recomandările care ar trebui făcute ca rezultat.

Una dintre cele mai mari probleme observate după citirea unei disertații este lipsa unui răspuns explicit dat pentru problema studiului. Acest punct crucial este prea neglijat de mai mulți scriitori și cercetători, astfel încât, după o analiză empirică lungă și foarte detaliată, teza se încheie uneori fără o concluzie relevantă; cineva are impresia că se termină sub o notă de ambiguitate. Pentru a evita acest lucru, vă recomand să dedicați o secțiune întreagă sintezei analizei efectuate.

Este vorba atunci de a reveni la verificarea ipotezelor de cercetare formulate: ce concluzie pentru fiecare dintre ele (confirmare sau respingere) și aceea într-un mod explicit și fără echivoc? De fapt, mai multe dintre aceste ipoteze sunt corelate: prin urmare, este momentul să „facem bilanț”, să le sintetizăm.

 Orice confirmare / negare a unei ipoteze trebuie să fie însoțită de un scurt comentariu care să explice rezultatul astfel obținut. Prin urmare, este util să revenim la teoriile asociate cu aceste ipoteze, în special atunci când analiza a invalidat aceste elemente teoretice: este necesar să putem explica orice posibilă contradicție între rezultatele obținute în studiu și munca realizată anterior de cercetători.

Apoi, după acest inventar sintetic privind validarea tuturor ipotezelor, se oferă și elementele de răspuns la problematica studiului (de asemenea, într-un mod explicit). Apoi, înainte de a trece la concluzia generală a tezei, scriitorul-cercetător trebuie să-și demonstreze încă o dată profesionalismul în formularea recomandărilor corespunzătoare celor menționate în analiza efectuată și rezumată.

Existența sau nu a unei părți / capitol / secțiune rezervată recomandărilor depinde de tipul de memorie la care lucrăm. În general, în special în cazurile de memorie profesională sunt necesare recomandări: ele sunt, prin urmare, emise către o anumită instituție (o companie, o organizație, o entitate publică sau privată etc.) și / sau o profesie (sau profesioniști într-o disciplină). Cu toate acestea, lucrările de cercetare neprofesionale pot include și elemente de recomandare (adresate cercetătorilor, unei populații specifice – cum ar fi locuitorii unui oraș în ceea ce privește gestionarea energiei, de exemplu). Adesea, specificațiile unei teze oferă detalii cu privire la acest punct.

În orice caz, recomandările presupun probleme și / sau puncte perfectibile detectate în timpul pregătirii tezei, acestea având o relație directă și strânsă cu problema tratată. Prin urmare, recomandările care trebuie emise trebuie să se bazeze pe rezultatele cercetării, adică să fie susținute și justificate de acestea. Prin urmare, o întrebare merită răspuns în acest sens: „cum ar contribui măsurile astfel recomandate la rezolvarea problemelor și / sau la îmbunătățirea situației”?